De ce nu are Gigel bani

Banii reprezintă oful principal al oricărui Gigel. De fapt, este singurul lucru de care se plânge, fără încetare. Gigel poate să fie bolnav de cancer că nu o să se plângă, tot banii sunt problema, dacă ar fi avut bani, n-ar mai fi făcut nici cancer. Iar dacă îi dai bani, nici nu știe ce să facă cu ei, va face doar imbecilități. Probabil d-aia nici nu-i are.

Cărarea se pierde încă din frageda-i pruncie, când Gigel este cocoloșit și i se absoarbe orice fel de responsabilitate. De aici, ajunge să găsească tot felul de replici idioate pentru a se scuza de la esența problemei.

„Nu știu ce vreau să fac mai târziu și nici nu mă interesează acum, am timp destul.” – Părinții sunt vinovați!

Unul din motivele lipsei cronice de bani ar fi faptul că România este o țară plină de absolvenți ai facultății de incompetență. Mă uit la Gigeii de 17-18 chiar 20 că nu știu ce vor să facă, deși ei sunt intrați la o facutate deja. Se înscriu la o facultate de gura părinților doar. Și când îi întrebi dacă vor să urmeze ce studiază în facultate îți răspund cu indolență că nu sunt siguri.

E deja anul 2 la facultate și continuă să facă niște lucruri care nu îl atrag absolut deloc. Ar fi trebuit să știe până acum că dacă nu-ți place un lucru nu vei putea excela niciodată cu el. Ba mai mult, face și un master, în același domeniu. Probabil ca să poată vinde șaorma liniștit, să nu-i i-a nimeni locul.

O altă ipoteză e aceea când Fănel cu vulcanizarea, tată de Gigel, i-a luat bemveu lui Gigel la 18 ani, că doar e patron de vulcanizare auto în provincie și are valoare, dar nu l-a pus să facă nimic niciodată, că are tata bani și băiatu’ tre doar să meargă la școală și o să fie bine. Numai că Gigel e un gherțoi și merge la școală doar ca să le facă mârlănii colegilor și profesorilor. Bacul l-a luat cu șpagă, dar Fănel de la vulcanizare e tot mândru de flăcăul lui.

Mai târziu îi auzi pe apropiați: „Uite Gigel, e băiat de vulcanizator și a terminat facultatea de inginerie, a plătit Fane de la vulcanizare bani grei la facultate la București ca să-l facă om pe Gigel.” – Păcat că Gigel e un retard zic, și e mai mult căcat decât bici, iar acum n-are nicio treaba nici cu vulcanizarea nici cu ingineria. E doar incompetent, un om care știe să facă…nimic.

Văd zilnic purtători de trening fals cu urme de sămânță’n dinți, pe care dacă îi întrebi de sănătate îți spun că ei sunt absolvenți ai unei facultăți, dar în realitate nu au habar de nimic. Aviz absolvenților de SNSPA. lol

„În România nu se poate. Toți e niște hoți!”

Nu pot să contrazic, dar am observat un lucru. Cu cât mă preocupă mai puțin lucrurile la nivel global, sau la nivel de grup cu atât îmi merge mai bine. Dar Gigel nu vede niciodată lucrurile din punctul lui de vedere, ca și individ, și are păreri precoce, fără să încerce vreodată să facă ceva.

Personal, am învățat că cel mai mare fail este să nu încerci. Dar „nu domn’le nu se poate așa ceva că uite a făcut ăla și nu i-a mers”. Tu nu ești ăla. Sau „Dacă are bani, clar a furat”. – Ipoteza asta l-ar tenta, dar știe că e prea retard și poate fi prins.

Ca și scurtă retrospectivă, aflăm că Gigel este și el un hoț mai mic. Adică dacă ar avea ocazia să fure ar face-o. Mulțumim împăratului Hristos că nu i-a dat creier ca să-și creeze oportunități de a fura, că tupeul nu lipsește.

„Carieră înseamnă și să fiu șofer de taxi 30 de ani.”

Gigeii nu știu și nici nu sunt interesați să investească timp sau mai ales bani în dezvoltarea lor personală. Nu merg la cursuri de specializare, nu îi interesează să preia posturi de management. Și poate nici nu îi duce capul pe mulți. Când aud fraze ca cea din subtitlul anterior, parcă îl aud pe Nicu Ceașcă, îmi sună a neocomunism.

Incompetența duce în mod direct la sărăcie, faptul că personalul unei companii nu e în stare să-și facă treaba cum trebuie aduce pierderi de bani și automat salarii mai mici. Foamea rareori vine mâncând, dar Gigel n-ar da niciodată antena1 și kanal d pentru o carte. O carte care să-i fie de folos și care să-l ajute să evolueze în ceea ce face. Când aude de carte are senzația că tre’ să recitească Scufița Roșie. Își aduce aminte de primii ani de școală când silabisea abecedarul, fiind de altfel ultima carte citită.

Și mai departe Gigel se întreabă de ce angajatorul îl plătește la fel ca acum 15 ani, dar nu se întreabă dacă are ceva de oferit în plus comparativ cu primul său an după angajare. În fond, Gigel n-a făcut mai nimic, n-a mers la niciun curs de specializare, workshop, training, etc. Acum poate să-și bage un deget în cur și să servească în continuare 10 milioane pe lună. Doar n-o să-l plătim doar pentru că e vechi.

Concluzia

Gigel nu investește aproape niciodată în el, decât în haine de prost gust și bămveu. Se culcă pe-o urcehe când intră pilos pe un job de director și refuză să înțeleagă că poate deveni indispensabil DOAR prin capacitățile și calitățile pe care ar putea să și le dezvolte, învățând constant lucruri noi, Și merge la serviciu doar pentru bani, din obligație, neplăcândui absolut deloc ce face. Funcțiile rămân, oamenii se schimbă constant.

Iar ca o paranteză de încheiere: Nu aș râde de toți cei care pică bacul sau nu-l dau, pentru că mulți dintre ei își vor găsi ceva de făcut într-un final vor excela. Gigel va falimenta vulcanizarea lu’ tasu.

manele

You might also like

No Comments

Leave a Reply