Așa aș deveni împotriva cardurilor bancare

Am vreo 4 carduri la 4 bănci diferite. Peste 50% din tranzacțiile pe care le fac sunt prin intermediul băncii. În special cele cu valori ridicate. Deci nu vin din pădure și îmi dau din senin cu părerea despre asta. Dar am dat întâmplător peste articolul acesta scris în 2014 în Ziarul Fiananciar și m-a pus puțin pe gânduri.

O eventuală renunțare la banii cash și acceptarea plăților doar cu cardul ar fi the ultimate control tool, pe care îl poate obține vreun guvern. Păi hai să ne gândim; când ai cash, tu știi ce cumperi, de unde cumperi, cât cumperi. Când plătești cu cardul, apoi te uiți în istoric și știi absolut tot ce-ai făcut.

Obligat fiind să am cont bancar, mi s-ar cam încălca un drept fundamental. Dreptul la intimitate, într-un fel sau altul. Doar ideea în sine că cineva poate să știe tot istoricul meu comercial cu lux de amănunte îmi face pielea de găină. Pentru că da, e problema mea ce fac cu banii mei.

În fine, vorbim despre un SF cu șanse slabe să se întâmple în lumea reală. În primul rând banca nu este instituție guvernamentală, deci teoretic nu te poate obliga nimeni să-ți faci cont în bancă. Iar pentru a deveni obligatoriu ar trebui modificate ceva legi.

Dar în același timp sunt companii unde în prezent îți este refuzată angajarea dacă nu-ți faci cont în bancă. Mai mult, există comercianți(nu mulți la număr ce-i drept) care nu mai acceptă decât plăți cu cardul.

Și pentru că pot să văd și partea plină a paharului, zic că o chestiune bine venită odată cu scoaterea banilor cash ar fi dispariția traficului de droguri, prostituției, etc.

Și e absurd, nu? Adică sunt obligat să folosesc o terță parte între mine și comercianți. Fie ea și gratuită, tot obligat mă simt. E ca ăia care îți dau pliante la gura de metrou, cică:

– Hai domn’le să-ți dau un pliant.

– Nu vreau.

– Dar e gratis.

– Dar nu vreau!

– A, păi dacă nu ai pliant d-ăsta nu poți să mai intri la metrou.

You might also like

No Comments

Leave a Reply