Băncile au unele condiții de creditare aberante

idei bani

Mai devreme citeam acest articol la Vali și mi-am amintit de o întâmplare pe care mi-a povestit-o un amic legată de oferte de creditare și de băncile românești.

Băncile care activează în România prin politicile pe care le aplică sunt la stadiul celor din Europa, dar în anii 90, mai mult sau mai puțin. Niciuna nu iese prea mult în evidență, și pare că nici nu se obosește vreauna să o facă. Și aici nu vorbesc doar despre credite, ci despre servicii în general.

Un amic de-al meu care trăiește din freelancing și nu-și declară veniturile la stat, a fost sunat într-o zi de o domnișoară de la ING(unde își încasează banii) cum că i-a fost pre-aprobat un card de credit. Nu își plătește dările la stat pentru că el consideră că dacă banii sunt aduși de la clienți din afară și practic consumând aici plătește accize, tva, etc. Dacă ar fi să fie legal, adică PFA or shit, la nivelul ăsta ar face 50/50 cu statul. Are mai multe convingeri de genul și sincer nu îl judec pe tema asta pentru că într-un fel are dreptate.

Revenind, tind să cred că povestea asta cu pre-aprobatul este doar un „cârlig” de vânzare, pentru că agenții din call centre pare că nu au nici cea mai vagă idee despre cariera clientului. Amicul meu a spus că ar putea fi interesat și a programat o întâlnire cu un bancher fără să i se ceară niciun minim de detalii despre ce face.

Ca freelancer nu prea ai cum să aduci dovezi convenționale ale venitului, iar băncile nu știu decât despre adeverință de salariu, PFA sau cupon de pensie. Dacă le spui despre convenții civile, medie a veniturilor bazată pe încasări în cont sau contracte de colaborare, te privesc ca pe un extraterestru.

Ideea e că amicul meu câștiga de mai bine de doi ani de zile, lunar, peste 1500 de euro pe care îi încasa în contul deschis la banca ce îl ofertase. Dar pentru ei nu era eligibil, i-au motivat că e riscant să-i acorde un credit fiindcă nu are carte de muncă. Pentru că procedură, pentru că ochelari de cal și desigur, pentru că așa vrea dumnezeu.

Cu alte cuvinte Gigel, șoferul de pe mașina de pâine are mai multă credibilitate în fața băncii decât are orice persoană ce-și obține veniturile din activități independente, decât cele convenționale. Chiar dacă veniturile vin constant. Și nici măcar nu contează dacă Gigel are minusuri la întreținere și la operatorii de telecom, este credibil!

Și dacă tot i s-a deschis apetitul amicului meu pentru un card de credit, a aplicat și la alte câteva bănci să vadă dacă i se poate oferi ceva și în ce condiții. Desigur, a fost refuzat de toți din motive similare.

Singura variantă să poată obține un card de credit i-a oferit-o BCR. În imaginația lor i-au cerut să aibă într-un cont deschis la ei echivalentul sumei pe care vrea să o împrumute și să garanteze cu ea. Adică să-și blocheze și să le dea în folosință banii lui, integral, doar de dragul de a îi lua înapoi cu țârâita și a plăti dobândă. Sună mai mult a glumă de prost gust decât a deal.

Comparativ cu băncile mioritice, la Barclays UK dacă ai încasat în cont timp de un an de zile, lunar, minimum £1.000, ești eligibil să primești un card de credit de £2-3k sau un credit pe 5-10 ani de până la £12.000 sau ceva. Dacă ai și ceva proprietăți ești zmeu. Nici măcar nu îi interesează de unde ai banii.

Tot în UK există credite pentru startupuri. Ai un om de legătură în bancă care îți analizează situația financiară și/sau planul de afaceri și în funcție de mai multe date îți acordă sau nu împrumuturi. Dacă ai un plan bun, banca va fi interesată să investească în tine, chiar dacă ești pe zero acum, pentru că își gândesc profiturile pe termen lung.

Și sunt convins că există oameni competenți în managementul băncilor românesc, dar nu pricep de ce nu adaptează lucrurile la piața reală. Sunt din ce în ce mai mulți oameni cu potențial care sunt ignorați sau renunță și încearcă în altă parte fiindcă se lovesc de politici lipsite de logică.

You might also like

No Comments

Leave a Reply