Cum am scăpat de fumat

Am renunțat la fumat în urmă cu aproximativ două săptămâni. Încă sunt în convaleșcență ca să zic așa dar mă simt mai bine ca niciodată. Și este incredibil, pentru că nu mi-am imaginat că poți să te simți atât de bine. Sau mai degrabă am uitat.

Am fumat aproximativ 10 ani din care vreo 6 am fumat serios. Am ajuns să nu mai pot alerga 100 de metri fără să am palpitații. Ajunsesem să am des stări de anxietate, probleme de concentrare, aveam tot timpul nasul infundat, dureri de cap, tuse, dureri de stomac, etc. Într-un cuvânt am ajuns la concluzia că mai toate problemele de sănătate pe care le acuzam se datorau fumatului.

În niciun caz fumatul nu omoară plictiseala, nu e o deprindere, nu e un hobby, nu e o plăcere, nu relaxează și nu îmbunătățește cu nimic socializarea. Toate sunt niște minciuni meschine, niște iluzii. Suntem lucruri pe care le credem pentru că așa ni s-a spus, nicidecum că le simțim.

Ideea acestui articol mi-a venit după ce am citit ce a scris Radu legat de asta. În România fumatul este sport național. Suntem primii din UE la numărul de fumători, campioni. Nici măcar turcii nu fumează în halul ăsa.

Dar să încep cu începutul totuși, deci.

Mai avusesem câteva încercări eșuate de a “mă lăsa” sau “a renunța” la fumat (am pus ghilimelele pentru că primul secret atunci când te decizi să scapi este să înțelegi că de fapt nu renunți la nimic ci îți faci un pustiu de bine, ție și familiei tale).

Dacă încep să discut de bani, am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că bugetul poate să crească între 800 și 1.000 de lei lunar. Ceea ce poate cu ușurință echivala sau chiar depăși costul alimentelor, a facturilor, hainelor, etc. Am gândit-o simplu, băbește, pus în balanță. Care sunt beneficiile pe care mi le aduce țigara și care sunt dezavantajele?

Cred că am reușit exact evitând stereotipurile și tehnicile pe care societatea ni le împinge. Cred că aceste tehnici te îndeamnă la o adicție psihică mai puternică. Pozele alea horror de pe pachetele de țigări și îndemnurile de pe pachetul de țigări sunt fix pix. Advertisingul în acest domeniu se practică la un maxim de imbecilitate. Mă uitam la pachetele de Kent, scris mare: Fumatul poate să ucidă. Și mai sus puțin: Experience tomorrow.

99% nu sesizează așa ceva, iar dacă o fac, le vor lua în derâdere, la fel cum am făcut și eu de altfel.

Ok, o să încep sa pun în ordine un set de idei care m-au ajutat să scap de boala fumatului.

  1. Am înțeles că țigara nu este o plăcere și că sunt doi factori care te fac să nu te oprești din fumat. Primul ar fi dependența de nicotină, iar al doilea, spălarea pe creier. Nimeni nu fumează de plăcere, fumez doar pentru că sunt dependent și pentru că cineva mi-a spus de mult că nu e așa rău. Mi-am adus aminte ce gust de rahat avea tutunul atunci când m-am apucat de fumat, nu sunt așa sigur că îmi plăcea.
  2. Am fost mințit că țigarea mă calmează și că mă ajută să trec peste anumite situații când de fapt ea provoacă exact contrariul. Cu cât fumez mai multe țigări, cu atât anxietatea crește(pentru că creierul nu se irigă corect).
  3. NU este greu să scap de fumat – secretul este să înțeleg și să conștientizez PE BUNE cât de mult rău mi-au făcut și îmi fac în prezent țigările, și ce potențial de a face rău în viitor. Am luat o decizie fermă, am făcut niște calcule simple și am ajuns la concluzia că de fapt nu renunț la nimic.
    M-am bucurat din momentul în care am decis să sting ultima țigară. M-am bucurat ca și cum am scăpat de cancer, fără să-mi pară rău că m-am lăsat. Majoritatea celor care scapă de fumat se apucă din nou fiindca le pare rău că s-au lăsat. Trăiesc cu iluzia că au pierdut un lucru benefic sau știu eu ce prieten imaginar.
  4. Nu evit conjuncturile în care de obicei aș fuma o țigară. Spre exemplu, în tentativele mele eșuate evitam să ies, să socializez cu prietenii care erau fumători(adică mai toți), mă izolam, pentru că aveam senzația că trebuie să mă lupt cu mine. Și așa și era, pentru că nu eram conștient de nimic, îmi părea rau că am renunțat la fumat și eram invidios pe cei ce o făceau în continuare.De când mi-am schimbat perspectiva asupra fumatului, lucrurile s-au schimbat. Ies la socializare și încerc să-i conving pe toți punându-i pe gânduri cu argumente că nu e ok că fumeaza.
  5. Când fumam, încercam să realizez de ce fumez. Am realizat că din pură dependență. Nu există obișnuință și nici plăcere. Nu-i nicio plăcere să te sufoci din oră în oră, să faci ceva ce-ți îngreunează respirația, îngălbenește dinții,  și alte zeci de efecte negative pe care le provoaca fumatul.
  6. Am conștientizat că nu sunt născut pentru a fuma, așa cum credeam. Am căzut într-o capcană și trebuie să fac cumva să ies, să mă vindec.
  7. Nu mă sperii de faptul că mă gândesc într-una la fumat. Am înțeles că dependența fizică nu ține decât șapte până la zece zile după care scap de senzația aia de neliniște iar gândurile se vor spulbera ușor, ușor. Odată ce ești conștient și hotărât să te oprești din fumat, este foarte ușor să combați dependența fizică. Practic nu există niciun fel de durere fizică, e doar o senzație ciudată. Pe zi ce trece, după ce am încheiat capitolul cu fumatul, am realizat că senzația aceea nasoală se diminuează.
  8. Nu aștepta să vină vreun moment magic în care o să te lași de la sine. Nu o să vină niciodată dacă nu pui piciorul în prag.
  9. Nu încerca să fumezi țigări electronice, să-ți lipești plasturi cu nicotină sau să mesteci gumă. Orice înlocuitor al tigărilor e o mizerie care nu te va ajuta să scapi de adicție, o va menține.

Pe perioada de început a abstinenței am avut tot felul de gânduri cu potențial de a-mi ruina planul. Important e să-ți cunoști dușmanul, să-i cunoști tacticile, după care să-i dai KO.

”Tentația de a-mi aprinde o țigară când sunt într-un grup de fumători” – Odată ce am înțeles ce sunt țigările, privesc cu scârbă obiceiul celorlalți, mă bucur pentru mine că am reușit să scap de boala asta și încerc să-i conving ca nu e ok ce fac.

”Doar o țigară/Doar un fum” – Nu există așa ceva, daca am tras un fum voi fuma din nou. De ce? Am creat un precedent, mi-am încălcat propria regulă odata și sunt mult mai vulnerabil acum să o fac și a doua oară.

”M-am enervat și mai rău pentru că nu am fumat, trebuie să fumez ca să mă calmez” – M-aș fi enervat și cu țigara în gură cu siguranță, și sunt convins că o să-mi treacă nervii și fără țigară, nefumătorii o pot face.

”Sunt plictisit, aș fuma o țigară” – Cum ar putea să mă ajute țigara cu plictiseala? Ducând mâna la gură de 20 de ori și sufocându-mă se numește a fi o ocupație constructivă? Common, get real.

Cam astea sunt secretele mele pe scurt. Iar tu, ar trebui să te gândești serios la chestia asta. Dacă nu te calcă mașina sau cazi în cap de la 8 ceea ce e foarte greu statistic vorbind, o să trăiești vreo 10-15 ani mai mult. Plus că până atunci calitatea vieții ți se va îmbunătăți semnificativ. Pun pariu că nici nu mai știi ce gust au roșiile, castraveții sau pepenele cu adevărat. Lasă-l pe bunicul ăla care a trăit 90 de ani și a fumat toată viața, e o excepție a naturii. Gândește-te mai bine câți fumători mor de cancer de plămâni vs. câți trăiesc.

Multe din aceste secrete le-am învățat din cartea În sfârșit nefumător a lui Allen Carr. Practic datorită acestei cărți am și reușit să scap. E drept că intenția exista deja, dar nu știam cum.

Sfat final: Fumează ultima țigară seara, înainte de culcare. Începe o noua zi ca nefumător de dimineață, iți va fi mult mai ușor să te abții dacă deja au trecut câteva ore de la ultima doză.

PS: nu-mi pasă dacă țigările vor ajunge să coste 30 de lei un pachet.

 

You might also like

No Comments

Leave a Reply