Cum să nu ajungi sclav în UK

Ideea acestui articol mi-a venit în urma vizionării documentarului despre sclavie modernă și trafic de persoane publicat de Al Jazeera acum câteva zile pe YouTube. Este foarte trist, dar se apropie mult de adevăr. Iar după ce vi-l dau la vizionare o să scriu și câteva formule despre cum să evitați să vă luați țepe în UK. Articolul se adresează în principiu celor care vor să vină la muncă în UK cât și celor care sunt deja aici. Exemplele din documentar sunt dure, spre extrem. Dar angajatori mârlani destul de mulți, și de aceea trebuie să caști ochii și să nu accepți orice.

  1. În primul rând trebuie să te informezi temeinic înainte să emigrezi oriunde, nu doar în UK. Și nu e cea mai bună idee să întrebi doar cunoștințele/prietenii. Consultă site-urile oficiale ale guvernelor și ambasadelor, sau site-urile cunoscute care scriu informații corecte. Internetul înseamnă mai mult decât Facebook și Youtube.
  2. Dacă vrei să vii în UK dar îți cauți un job din țară, chiar și prin prieteni, nu accepta să muncești fără contract/acte. Și mai ales nu accepta să muncești sub salariul minim pe economie care este £7.20 pe oră dacă ai peste 25 de ani, sau £6,70 dacă n-ai împlinit 25. De altfel, maximul legal de ore pe care le poți munci legal într-o săptămână sunt 48. Sunt mulți români care fac compromisuri și muncesc multe ore și pe bani mai puțini decât minimul. În felul ăsta nu fac decât să strice piața muncii. Și pe lângă asta încurajează angajatorii mârlani să-și permită să încalce legile în continuare și implicit să-și bată joc de angajați. Informații mai multe despre legea muncii în UK găsiți pe site-ul mae.
  3. Dacă nu știi Limba Engleză măcar la nivel conversațional fă-ți un pustiu de bine și stai acasă, sau pune mâna și învață înainte să vii aici. Trebuie să ai noroc chior să găsești un job bun care să nu-ți ceară engleză. Altfel ajungi să fi exploatat în bișnițe deținute de albanezi, pakistanezi, irakieni, sau chiar români. Cărora li se rupe de legislație și de tine. Iar dacă refuzi să fii sclav, dispari.
  4. Încearcă să eviți agențiile de muncă, salariile sunt mai mici decât dacă lucrezi direct cu angajatorul, nu se negociază, iar rareori ajungi să ai contract de muncă direct cu firma pentru care lucrezi de fapt. Multe agenții de muncă folosesc tot felul de artificii legale ca angajatul să fie cât mai ușor dispensabil, să fie plătit mai puțin decât legal, etc. Promit mult și mint ca să atragă oamenii și n-au nicio jenă să te aducă în fața faptului împlinit.Exemplu: O agenție de muncă postează un anunț în țară că au nevoie de muncitori necalificați pentru o fabrică. Rareori angajatul ajunge să lucreze direct cu fabrica. De multe ori contractul este cu agenția de muncă sau o altă firmă de care nici nu știai și nu reflectă realitatea. Pe contract sunt trecute mai puține ore de lucru, alte atribuții de servici, etc. În felul acesta angajatul va fi plătit mai puțin decât minimul pe economie și va munci ca un sclav. Odata ajuns aici mizează pe faptul că persoana are nevoie de bani și nu are încotro, și vor forța nota cât se poate, mai ales dacă nici nu cunoaște limba sau mai ales legile.
    O altă chestie de evitat este contractul de self employed în loc de contract de muncă. Sunt firme de recrutare care îți cer să-ți faci self employed ca să evite anumite îndatoriri pe care le-ar avea în fața ta ca și angajat. Gen concediu plătit, asigurari, etc. Nu mă pricep foarte bine.
  5. Odată ajuns aici vei fi abordat de tot felul de oameni dispuși să „te ajute” să începi – contra cost desigur. Ajutorul constă în obținerea anumitor drepturi/acte. Documente care de cele mai multe ori sunt gratuite, ori costă mult mai puțin decât cer ei. Exemple de astfel de acte: Nino, CSCS, preschimbare permis de conducere, cont bancar, înscriere la medic de familie, asigurari, etc. Dealungul timpului am auzit povești incredibile, despre oameni care au plătit și 200 de lire pentru un cont bancar care în 99% din cazuri e gratuit.
  6. Nu închiria imobile fără contract. Chiar și dacă e vorba de o cameră. În primul rând fiindcă nu ești acoperit de nimic. În UK chiriașii au destule drepturi și legea chiar se respectă dacă faci o plângere la poliție. Fără contract nu ai nicio dovadă că ai plătit depozit sau că ai stabilit o anumită perioadă contractuală și proprietarului i se scoală să te dea afară mâine, anunându-te acum o oră.

Cu părere de rău voi afirma și faptul că  multi Români din străinătate sunt sălbatici și răi. Nu îți va face nimeni niciun favor decât dacă are ceva de câștigat. Când anumite persoane îmi spuneau că nu comunică deloc cu colegii de apartament, sau că nu împart lucruri banale precum vesela sau produse de curațat, am crezut că sunt cazuri izolate, și n-am vrut să cred că stilul ăsta de viață este o generalitate până n-am trăit pe pielea mea anumite ciudățenii, în mai multe locuri pe unde am locuit. La un moment dat am locuit în casa unor jamaicani împreună cu alți români. Unul dintre jamaicani îmi spunea cand am plecat că închiriază în continuare românilor fiindcă își plătesc chiria la timp și sunt liniștiți, dar că n-a vazut vreodata oameni care să se urască, să fie așa retrași și să nu împartă absolut nimic deși sunt departe de casă și vorbesc aceiași limbă. Ca să ne înțelegem, omul găzduia doi prieteni la el cărora nu le cerea decât să contribuie la facturi. Doar românii plăteau chirie.

În concluzie, trebuie să acorzi atenție și să analizezi bine orice ți se propune. Altfel riști să te bagi în combinații proaste din care îți va fi foarte dificil să ieși. Nu de alta dar e păcat de timpul și nervii tăi. Anglia e o țară populară și de aceea sunt oportunități dar și țepe. Nu trebuie decât deschizi ochii și să te informezi.

Spor!

You might also like

1 Comment

  • Daniel 1 year ago Reply

    Omul are dreptate , dar pana nu vezi tu cu ochii tai nu crezi asa ca asta e adevărul.

Leave a Reply