Despre bășini și… bășini

Îmi place să mă băs. Recunosc(doar de data asta), sunt vinovat dar mi se rupe. Atunci când o fac, o fac și bine și o fac strategic doar în locurile unde știu că o să pută și o să avariez alte persoane. Oripilantă situație e aceea când îți vine să te beși într-un mod dumnezeiesc și nu poți, de dragul politeței.

Cea mai lovely combinație de alimente care produc bășini ce dezorientează publicul spectator ar fi fasolea scăzută cu ciolan și musai ceapă, multă ceapă. Ăsta e mirosu’ divin băi frate, mai tare de atât nu are ce să pută, cel puțin stomacul meu știe asta. Poate uneori mai pute și de la vinete cu ceapă, dar parcă nu atât de dubios.

Și cel mai frumos e când stai cu nevasta în pat și tragi bășini iar ea umblă cu odorizantul după tine și respiră în tricou, un fel de antidot. E o mândrie bărbătească să te beși și să pută groaznic. E un fel de armă ofensivă, o armă ce provoacă scârbă și migrene. Dar așa-i viața. Ce poate fi mai frumos într-o relație?

Demn de aplauze mai ești și atunci când te beși în locurile publice, în special acolo unde este aglomerație gen metrouri, bănci, concerte, etc. Și când o fac întotdeauna îmi place să arunc vina pe mulțime: – Nesimțiții, nu se pot căca la WC, vin aici să le mirosim noi bășinile. Ce-a ajuns și țara asta!

Nu vă spun ce impact are și ce fel se strâmbă toți și înjură în gând sau cu voce tare. Și ce excitație psihică îți provoacă faptul că ai făcut ceva și nu știe nimeni. Te poți numi un fel de de Anonymous bășinos de la metrou sau cumva. Vei fi un deliciu al societății dacă faci chestia asta. Cu alți cretini ca și tine, așezați strategic în autobuz și la semnal se împut toți. Cred că poți face pușcărie pentru chestia asta, deturnezi autobuzul amenințând șoferul cu bășinile.

You might also like

No Comments

Leave a Reply