Un gând despre 1 Decembrie

Ziua națională a României, ziua în care ne umplem cu toții de patriotism, ne luăm familia și copii de mână și mergem să stăm drepți în fața defilărilărilor armatei, sri, poliție and so on. Să ne minunăm.

Ce omitem noi este că în felul ăsta, de în ziua asta de 1 Decembrie de fapt nu sărbătorim nimic. Sărbătorim cel mult o zi liberă de la muncă în care mergem ne închinăm la niște aparate de război, sau le vedem la TV.

Nu există o practică mai comunistă decât defilarea cu aparate de omorât oameni prin fața copiilor. Cum ne sărbătorim ziua națională? Ne arătăm mușchii, pe care în realitate nici nu-i prea avem.

Judecând lucrurile la rece realizez că tot ce se întâmplă mâine este un spectacol mizerabil, inutil și infantil. Noi nu sărbătorim ziua națională cu bere, jager și distracție, așa cum ar fi normal, în definiția unei sărbători. Noi defilăm cu mașini de omorât oameni și cu alte arme.

În opinia mea aceste organisme de stat ar trebui să funcționeze în semi-secret. Nicidecum să defileze cu tehnica pe care o au în văzul tuturor.

Mă uitam ieri la știri și vedeam cum pensionarii se adunaseră la repetițile trupelor care vor defila mâine, la interviu unul dintre ei declara că n-a mai văzut așa ceva din vremurile de mult apuse. Un copil de maxim 10 ani stătea în fața unui stand cu arme unde un soldățel povestea despre fiecare în parte. Cu mândrie și entuziasm îi spunea copilului cum un riffle trage punct ochit, punct lovit, fără a mai da vreo șansă adversarului.

Nu știu dacă mai există cineva în Europa care să facă mizeria asta. Nu pricep de ce continuăm să o facem, la inițiativa cui? Care este motivația acestui eveniment? Astea sunt valorile naționale?

Aplauze. Războiul comunisto-imaginar va fi mâine câștigat. Aplauze.

parada comunista

You might also like

No Comments

Leave a Reply